Opinia redacției
Urmare a mesajelor venite din public, am decis să precizăm un punct de vedere cu privire la Delta Dunării.
Acest areal nu poate fi protejat prin negocieri periodice cu privire la pescuitul comercial(industrial), pentru că realitatea pune similitudine între cele două definiții. Și totuși, exact asta pare să se întâmple: în fiecare an, regulile pescuitului sunt „discutate”, ajustate și reambalate în urma întâlnirilor cu pescarii industriali, în timp ce starea resursei piscicole continuă să se degradeze vizibil datorită pescuitului intensiv și a braconajului la fel de intensiv, dar care rămâne un subiect „tabu” în timpul acestor negocieri.
Într-o rezervație naturală cu statut UNESCO, protecția ar trebui să fie predictibilă, fermă și fundamentată științific. În realitate, de zeci de ani a devenit rezultatul unui proces administrativ flexibil, adaptat presiunilor momentului.
Una dintre cele mai mari contradicții rămâne prohibiția selectivă. Oficial, anumite specii sunt „protejate”, dar pescuitul cu setca – o unealtă care sufocă și strangulează peștele, continuă să fie permis în aceleași perioade. Or, o prohibiție care coexistă cu pescuitul industrial nu mai este o măsură de protecție, ci o formulă birocratică lipsită de efect ecologic. Dacă extracția peștelui continuă, cu obligativitatea eliberării din setcă a speciilor protejate, protecția există doar pe hârtie, ca să folosim termeni ușori.
În acest context, reacțiile dure din public nu sunt surprinzătoare. Ele nu exprimă doar nemulțumiri punctuale, ci o neîncredere profundă în ideea că Delta este administrată cu adevărat în interesul conservării biosistemelor și a exploatării sustenabile și benefice a resursei piscicole. Fără reguli corecte, fără interdicții reale și fără aplicare egală a legii, prohibițiile devin simple exerciții de eschivare de la răspunderea deciziilor corecte. Includerea consecventă în textele actelor normative a „portițelor” pentru pescuitul comercial nu reprezintă nici măcar o rezolvare de moment pentru obținerea de venituri suplimentare.
Delta Dunării nu are nevoie de consultări anuale care să „ajusteze” permisiv pescuitul industrial, ci de dezbateri deschise, corecte, urmate de decizii clare care să reducă presiunea asupra resursei și care să asigure ziua de mâine. Altfel, vom continua să vorbim despre protecție, în timp ce pescuitul industrial rămâne negociabil, iar Delta – tot mai exploatată și mai vulnerabilă.