Un grup de pescari din Sfântu Gheorghe au obținut în instanță despăgubiri morale în valoare de 5.000 de euro de persoană, după ce Curtea de Apel a admis apelul formulat împotriva sentinței Tribunalului Tulcea. Pescarii au acuzat Statul Român că, timp de aproape două decenii, a refuzat să pună în aplicare obligațiile legale privind acordarea compensațiilor pentru interzicerea pescuitului la sturioni – o activitate tradițională și sursă esențială de venit, după cum a constatat instanța.
Interdicție din 2006, fără compensații reale
Pescuitul la sturioni este interzis în România din anul 2006, măsura fiind prelungită succesiv până în prezent. Deși legea nr. 82/1993 garantează populației din Rezervația Biosfera Delta Dunării dreptul de a păstra activitățile tradiționale și prevede obligația Statului de a acorda compensații atunci când acestea sunt restrânse, timp de peste 18 ani autoritățile nu au elaborat procedurile necesare pentru ca aceste despăgubiri să poată fi acordate.
Instanța a reținut că pescarii – posesori de licențe și permise de pescuit, pentru care pescuitul la sturioni reprezenta o activitate tradițională și o sursă vitală de existență – au fost puși într-o situație de dezavantaj economic și social, în lipsa unui mecanism clar de compensare.
Statul, responsabil pentru încălcarea propriilor obligații
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel a constatat că Statul Român poartă o răspundere civilă delictuală obiectivă, întrucât nu a respectat propriile obligații legale. Instanța a subliniat că, în cazul unei asemenea răspunderi, nu forma de vinovăție contează, ci simplul fapt că autoritățile nu au acționat conform legii, producând un prejudiciu real.
Judecătorii au remarcat și că dreptul pescarilor la compensații, prevăzut de lege, a devenit „iluzoriu și lipsit de substanță” din cauza inacțiunii autorităților. În plus, s-a reținut că statul nu se poate apăra invocând lipsa unei surse de finanțare, întrucât aceasta trebuia stabilită înainte de reglementarea dreptului.
Argumentele pescarilor: ani de frustrare, pierderi și demersuri fără rezultat
Pescarii au arătat în apel că instanța de fond, respectiv Tribunalul Tulcea, a analizat superficial cauza și a ignorat suferințele generate de interdicția prelungită. Aceștia au invocat situația nefericită a comunităților din Delta Dunării, afectate de lipsuri economice și de imposibilitatea de a continua o activitate tradițională garantată prin lege.
Ei au subliniat că interdicția durează din 2006, iar perspectiva obținerii compensațiilor materiale este în continuare incertă. În plus, au evidențiat faptul că, în timp ce milioane de euro au fost cheltuite în programe de repopulare cu sturioni, fără rezultate măsurate, pescarii au rămas fără sprijin real din partea statului.
Curtea de Apel: prejudiciul moral este evident
Instanța a considerat că prejudiciul moral suferit de pescari este real și rezultă direct din conduita autorităților. Frustrarea, discriminarea economică și socială, afectarea demnității și nesiguranța materială au fost aspecte reținute ca relevante.
Totodată, Curtea a făcut legătura cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 448/2021), arătând că situația pescarilor este similară cu cea a proprietarilor forestieri cărora li s-au impus sarcini pentru protejarea mediului, statul având în ambele cazuri obligația de a acorda compensații.
Decizia finală: 5.000 de euro pentru fiecare pescar semnatar
Înalta Curte de4 Casație și Justiție a păstrat dispozitivul hotărârii Curții de Apel și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, să plătească 5.000 de euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei 39 semnatari ai acțiunii, respectiv suma totală de 195.000 de euro.
Decizia reprezintă un precedent important pentru comunitățile pescărești din Delta Dunării, care luptă de ani de zile pentru recunoașterea și compensarea restricțiilor impuse în numele protejării mediului.
Inițiatorul acțiunii, Valentin Sidorencu, primar al comunei în momentul depunerii plângerii a declarat pentru Delta Dunării News:
„A fost un proces lung și obositor. Nu este niciodată ușor să câștigi împotriva Statului Român mai ales cu astfel de spețe. A trebuit să facem intervenții de-a lungul anilor la diferite autorități, să formulăm plângeri prealabile, să discutăm în comunitate. Chiar și așa, mai bine de jumătate dintre semnatarii inițiali s-au dat bătuți după hotărârea nefavorabilă a Tribunalului Tulcea.
Am solicitat ca statul să reglementeze procedurile pentru acordarea compensațiilor prevăzute de lege, însă timp de peste 18 ani nu s-a întâmplat nimic. Dreptul nostru a devenit iluzoriu.
Interdicția de pescuit la sturioni durează din 2006. Aceasta ne-a afectat veniturile, siguranța materială a familiilor și ne-a pus într-o situație de dezavantaj economic și social.
Pentru că procedurile de aplicare a articolului 8 din Legea RBDD nu s-au adoptat nici până azi am solicitat daune morale pentru tergiversarea nejustificată a aplicării dreptului nostru prevăzut de lege. Aceste daune trebuie să ne ofere o posibilitate concretă de a ne îmbunătăți existența și nu doar o satisfacție echitabilă.
În ciclul electoral, la fiecare 4 ani guvernatorii rezervației și alți exponenți politici promiteau pescarilor redeschiderea pescuitului la sturioni, dar niciodată nu se întâmpla nimic. Din contră, oprirea pescuitului a fost o măsură arbitrară, fără studiu sau notă de fundamentare, iar comunitatea noastră a avut de suferit. Nici azi nu e mai bine, lipsa studiilor care să evalueze populațiile de sturioni după măsurile de repopulare este impardonabilă. Nici măcar anunțatul Plan de management al RBDD nu are un asemenea fundament.”
Braconajul la sturioni în România
Braconajul la sturioni rămâne o problemă gravă în România, în ciuda interdicțiilor succesive impuse pentru protejarea acestor specii critice. La Marea Neagră și de-a lungul Dunării, pescarii ilegali continuă să captureze sturioni pentru carne și caviar, încălcând atât legislația națională, cât și reglementările internaționale CITES.
Organizațiile de mediu avertizează că aceste activități ilegale afectează grav populațiile sălbatice, amenințând eforturile de repopulare și conservare. Autoritățile aplică sancțiuni, inclusiv amenzi penale, însă controlul efectiv pe teren rămâne dificil, iar braconajul continuă să fie o sursă importantă de venit pentru pescari. Un singur pește cu icre negre poate plăti 20 de amenzi.
Ovidiu Ghionu