Paradoxurile prohibițiilor speciale și selective continuă
Conform ordinului de prohibiție emis în luna februarie a anului 2025, dar valabil și în 2026, înainte de prohibiția generală anuală, șalăul și bibanul intră în prohibiția specială începând cu data de 20 martie. Alături de cele două specii, în protecție se află și știuca, prohibită la reținere și pescuit încă din data de 1 februarie.
Interdicțiile se vor ridica odată cu data limită a prohibiției generale, respectiv 8 iunie 2026, cu excepția știucii care poate fi pescuită și reținută pe întreg teritoriul național în perioada 20 martie-7 aprilie 2026, dar fără Delta Dunării.
În felul acesta administratorii peștelui național, recte ANPA și ARBDD pentru Delta Dunării, se asigură că speciile vulnerabile intră sub protecția legii, a logicii și rigorii managementului piscicol.
Realitatea este alta
În încercarea de a restabili o logică esențială: înainte de declanșarea prohibiției generale, stabilită cu 15 luni în avans, pescuitul comercial cu setca era permis, cu obligația de a elibera capturile de știucă, șalău și biban. Cum ai putea proteja specii care, până atunci, au fost sufocate, strangulate sau înecate de o plasă a cărei funcție esențială este tocmai aceasta?
Și-apoi, dacă speciile vulnerabile sau nesincronizate cu restul sunt beneficiarele unei astfel de prohibiții, atunci cum se permite de ani de zile depășirea uriașă a cotelor anuale alocate pescuitului comercial?! Poate că există o explicație pe lanțul declarat al managementului piscicol, legat de relația: Studiu resurse piscicole și aprobarea Capturii Total Admise(TAC) – Ordinul de prohibiție care stabilește perioadele și speciile – Capturile anuale raportate. În cazul RBDD, guvernatorul Bogdan Bulete explică în data de 4 februarie 2025 pentru Agerpres: „Anul trecut (2024 n.a.), la specia știucă, pescarii au avut o cotă de 60.000 de kilograme și au ajuns la aproape 130.000 de kilograme de știucă. Mă bucur că această specie valoroasă a fost raportată și eforturile noastre de conștientizare au dat roade, pescarii raportând specia ca și capturată. Pe de altă parte, este un semnal că eforturile de conservare a speciei au dat rezultate, iar rugămintea mea e să continue cu aceste raportări, iar când au semnale că se depășește cota să aibă în vedere semnalarea ARBDD a eventualelor probleme pe care le au cu specia.”
Mai limpede nici că se putea. Tocmai s-a explicat cum eforturile de conservare au fost anulate prin capturarea a 130 de tone de știucă mai mult față de captura stabilită de 60 tone, peste dublul stabilit în TAC. Și discutăm doar de ce s-a declarat, nu și de capturile la negru, estimate științific la încă 40-50 de tone. Totodată, guvernatorul avansează și o soluție pentru depășirea cotelor: „când au semnale că se depășește cota să aibă în vedere semnalarea ARBDD a eventualelor probleme pe care le au cu specia”. Deci, pescarul comercial dacă are vreo suspiciune că s-a depășit cota totală alocată pe o specie trebuie să semnaleze acest aspect. Perfect logic, perfect credibil, perfect managerial, perfect sustenabil.
E cumva logica unui univers paralel, care ajunge să valideze un braconaj colectiv bine organizat? Oare în ce țară civilizată de pe planeta asta se mai întâmplă așa ceva? Dar noi, pionierii de 30 de ani ai managementului piscicol, ne permitem luxul de a breveta logica pervertită.
Scenariul acesta continuă de ani de zile și în cazul speciilor de șalău sau biban. Relativ la șalău, statistica arată că în anul 2024 s-a alocat o cantitate de 49,8 tone și s-a raportat o captură de 125,5 tone, cu 75,7 tone mai mult decât cantitatea permisă. În 2025 cota stabilită la șalău a fost 22,5 tone și s-a raportat o cantitate de 59,3 tone.
Raport de activitate pentru anul 2025, ARBDD (extras)
Dincolo de confuzia oficială cu titlu de extemporal privind denumirea speciei șalău — Sander lucioperca în ordin și Styzostedion(Stizostedion) lucioperca în raportul ARBDD — studiul piscicol realizat de ICDEAPA Galați pentru anul 2026 semnalează:
„Perioada 2021-2025: depășirea constantă a cotei
Începând cu 2021, trendul se inversează complet: captura depășeşte cota în fiecare an, atingând valori foarte ridicate, de până la 141% în 2022.
Chiar şi în 2025, când cota a fost majorată la 206,56 t, captura rămâne peste aceasta (250 t).
2025: 121%
2023: 117/%
2024: 111%
2022: 141%
2021: 126%
Creșterea capurilor după 2021 este de aproximativ +100 t/an сееa се semnalează o schimbare abruptă în disponibilitatea resursei sau în efortul de pescuit.
Concluzie sintetică: Dinamica capturilor arată o tranziție clară de la sub exploatare (2015–2020) la supraexploatare relativa (2025) în raport cu cotele oficiale. Pentru un management adaptiv, ar fi necesară o recalibrare cotelor pe baza evaluărilor actuale ale stocului.”
Depășirea în ani cu mai mult decât dublul a cotei alocate nu mai pare un accident. Cine și de ce tolerează așa ceva în condițiile în care pescuitul industrial ar fi trebuit oprit odată cu realizarea cotelor? Cu care putere și justificare se procedează de câțiva ani la permiterea setcii în sezonul turistic în condițiile acestea?
Pescuitul de jaf, necontrolat, nesustenabil, dincolo de impactul asupra biosistemelor afectează și viața de zi cu zi a oamenilor de rând care au dreptul la pescuitul familial și la cele 3 kg de pește pe zi pe care le prind din ce în ce mai greu. La toate acestea se adaugă și impactul speciilor aviare asupra populațiilor de pești, care este unul semnificat și care a căpătat valențe agresive în ultimii ani. Citește mai multe aici: https://deltadunariinews.ro/cormoranii-si-pelicanii-din-delta-dunarii-cate-tone-de-peste-consuma-anual/
După explicațiile primite de-a lungul timpului de la autorități, cu privire la ce se întâmplă în aceste cazuri de depășire uriașă a cotelor de pescuit, de ce se tolerează această stare de fapt de la an la an și cum continuă nestingherit managementul acestei importante resurse naționale, urmează să aflăm lucruri logice numai dacă ne transpunem în acelaşi univers paralel.
Într-un post scriptum al nediscriminării bibanului, merită evidențiat că la recentul concurs de pescuit sportiv organizat în Delta Dunării, cei 170 de pescari profesioniști nu au reușit să prindă în trei zile de concurs nici măcar un singur pește din această specie, chiar cu motivarea premiului de 10.000 de euro alocați pentru primul loc, asta în timp ce în galantarele pescăriilor din Tulcea putem admira bibanii grași și frumoși, plini de icre, însoțiți de etichete la fel de grase, pornind de la 20 lei/kg.
Fire selective!