Cormoranii și pelicanii din Delta Dunării: populații record, consum masiv de pește și un management pasiv
Delta Dunării concentrează aproape întreaga populație de cormorani și pelicani din România. Datele oficiale din Planul de Management al Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD) arată efective foarte mari, aflate în creștere, în timp ce literatura de specialitate indică un consum piscicol semnificativ. Cu toate acestea, documentele de management și pozițiile publice ale autorităților nu prevăd măsuri concrete de control sau reducere a populațiilor.
Ce specii de cormorani trăiesc în Delta Dunării
În Delta Dunării sunt prezente două specii de cormorani:
Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), o specie piscivoră de talie mare, prezentă permanent în Deltă pentru hrănire, odihnă și iernare.
Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus), specie mai mică, strict piscivoră, protejată la nivel european, care utilizează Delta Dunării ca zonă esențială de hrănire și reproducere.
Ambele specii sunt incluse în evaluările oficiale ale Planului de Management RBDD.
Câți cormorani sunt în Delta Dunării, potrivit documentelor oficiale
Conform Planului de Management al Rezervației Biosferei Delta Dunării, populațiile celor două specii au atins niveluri foarte ridicate.
Pentru cormoranul mare, populația este estimată între 40.000 și 50.000 de indivizi, ceea ce reprezintă un procent de 100% din populația națională. Delta Dunării concentrează, practic, întreaga populație a speciei din România. Documentul oficial indică o tendință clară de creștere, cu o magnitudine estimată între 207% și 275%, iar starea de conservare este evaluată drept favorabilă.
În cazul cormoranului mic, Planul de Management indică o populație de 15.000 – 20.000 de indivizi care utilizează aria protejată. Raportul față de populația națională este estimat între 100% și 300%, ceea ce confirmă din nou rolul central al Deltei Dunării. Și această specie are o tendință de creștere, iar starea de conservare este considerată favorabilă. De asemenea, în Plan se apreciază că populația de la noi reprezintă 60% din totalul populației mondiale de cormoran mic.
În total, datele oficiale indică prezența a peste 55.000 – 70.000 de cormorani în Delta Dunării.
Cât pește consumă cormoranii
Impactul cormoranilor asupra resursei piscicole este documentat în literatura de specialitate.
Un studiu realizat de V. Cuzic (2006), care analizează impactul cormoranului mare asupra ihtiofaunei și pisciculturii din Delta Dunării, estimează că o populație de aproximativ 45.000 de cormorani mari consumă anual circa 7.300 de tone de pește, calculat la o medie de 162 kg de pește per an.
Pe baza literaturii de specialitate, consumul zilnic al unui cormoran mare (Phalacrocorax carbo) este estimat între 400 și 600 g de pește pe zi. Utilizând o valoare medie conservatoare de aproximativ 450 gr/zi, rezultă un consum anual de circa 160–170 kg de pește per individ per an.
Peștii consumați nu sunt doar specii fără valoare economică, ci includ și specii importante pentru pescuit, precum crapul, plătica, roșioara sau bibanul. Studiul arată că acest consum poate ajunge la un nivel comparabil cu cea mai mare parte a capturii piscicole sustenabile estimate biologic pentru Delta Dunării.
Rezultate similare sunt susținute și de studiul realizat de R.C. Giucă (2011), care confirmă caracterul predominant piscivor al cormoranilor mari și presiunea constantă exercitată asupra comunităților de pești, inclusiv în zona coloniilor din interiorul Deltei.
În cazul cormoranului mic (Phalacrocorax pygmeus), literatura de specialitate indică un consum zilnic de aproximativ 300–400 g de pește. Utilizând o valoare medie conservatoare de circa 330 g/zi, rezultă un consum anual estimat de aproximativ 110–120 kg de pește per individ. Raportat la o populație estimată în Planul de Management al RBDD la 15.000–20.000 de indivizi, consumul anual de pește al cormoranului mic în Delta Dunării poate fi estimat între 1.700 și 2.400 de tone.
Însumând cele două valori, se poate aprecia cantitatea totală de pește consumată anual de cele două specii de cormoran la 9.000 de tone.
Ce prevede Planul de Management al RBDD
Deși Planul de Management RBDD cuantifică populațiile, le califică drept semnificative și confirmă tendințele de creștere, documentul nu prevede măsuri de reducere sau control numeric al cormoranilor și pelicanilor.
Nu sunt stabilite:
- praguri maxime ale populațiilor;
- cote de control sau reducere;
- programe de management activ;
- o corelare explicită între mărimea populațiilor și impactul asupra resursei piscicole.
Cormoranii sunt tratați exclusiv din perspectiva stării favorabile de conservare, fără a integra conflictul dintre protecția speciilor și utilizarea durabilă a resursei de pește.
Ce permite legislația europeană și ce nu se aplică
Atât cormoranul mare, cât și cormoranul mic sunt protejați prin Directiva Păsări a Uniunii Europene. Cu toate acestea, Directiva nu interzice managementul activ al populațiilor, chiar dacă discutăm de pelican, specie strict protejată în legislația românească și europeană.
Articolul 9 al Directivei Păsări permite derogări pentru prevenirea pagubelor grave asupra pescuitului sau pentru menținerea echilibrului ecologic, cu condiția ca:
- populația speciei să se afle într-o stare favorabilă de conservare;
- să nu existe alternative satisfăcătoare;
- măsurile să fie fundamentate științific.
Exact aceste condiții sunt îndeplinite în cazul cormoranilor din Delta Dunării, conform chiar Planului de Management RBDD. Cu toate acestea, în România nu sunt aplicate derogări, nu există programe-pilot de control și nu sunt solicitate cote adaptate contextului local, așa cum se întâmplă în alte state europene.
Între protecție și lipsa deciziei
Guvernatorul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării a confirmat public existența unei petiții naționale privind problema cormoranilor, inițiată de piscicultori, care reclamă scăderea resursei piscicole. Cu toate acestea, poziția oficială rămâne una rezervată, invocând statutul de specie protejată, fără anunțarea unor măsuri concrete, chiar dacă în cazul populației de șacal propune anual măsuri de extracție prin împușcare.
Datele oficiale arată populații foarte mari, concentrate aproape integral în Delta Dunării, aflate în creștere și într-o stare favorabilă de conservare. Literatura științifică indică un consum piscicol semnificativ. Între aceste două realități, managementul activ lipsește.
Populațiile de pelicani
Pe lângă cormorani, Delta Dunării adăpostește unele dintre cele mai importante populații de pelicani din Europa. Conform Planului de Management al Rezervației Biosferei Delta Dunării, în Deltă sunt estimate între 7.000 și 15.000 de perechi de pelican comun (Pelecanus onocrotalus), ceea ce reprezintă peste 80% din populația națională, populația fiind calificată ca semnificativă.
Literatura de specialitate indică un consum zilnic de aproximativ 1–1,5 kg de pește pentru pelicanul comun. Utilizând o valoare medie conservatoare de circa 1,2 kg pe zi și o perioadă estimată de 240 de zile de hrănire pe an, rezultă un consum anual de aproximativ 280–300 kg de pește per individ. Raportat la efectivele din Delta Dunării, consumul total al pelicanului comun poate fi estimat la ordinul a 4.000–9.000 de tone de pește anual, cu o referință medie de 6.500 tone anual la care ne raportăm aici.
Pelicanul creț (Pelecanus crispus), specie mai rară, dar cu o importanță majoră la nivel național, este prezent în Deltă cu 200–400 de perechi cuibăritoare, reprezentând peste 90% din populația României. Cu un consum zilnic estimat la circa 1,4 kg de pește și o perioadă similară de hrănire, consumul anual al acestei specii este estimat între 130 și 280 de tone de pește.
În termeni moderați cele două specii consumă în Delta Dunării 15.500 de tone de pește anual.
Raportările din pescuitul comercial se ridică la cca 3.000 de tone anual, iar ca să estimăm cantitatea totală de pește capturată din pescuit se adaugă un procent de 50% reprezentat de braconaj și un altul de 8%, reprezentat de pescuitul recreativ, având ca rezultat aproximativ o medie de 4.700 tone de pește pescuit.
Deoarece consumul anual total al celor două specii este de trei ori mai mare față de captura din pescuit, estimările indică faptul că presiunea exercitată de păsările piscivore asupra resursei de pește din Delta Dunării este semnificativă și trebuie analizată în contextul gestionării durabile a ecosistemelor și a activităților piscicole.
Concluzie
Situația populațiilor cormoranilor și pelicanilor din Delta Dunării nu reflectă lipsa datelor și nici lipsa cadrului legal. Ambele există. Problema este lipsa unei decizii administrative care să echilibreze protecția speciilor cu utilizarea durabilă a resurselor piscicole și cu supraviețuirea activităților tradiționale din Deltă.
Deși în unele situații Planul de management arată creșteri semnificative ale numărului de indivizi în ultimii 15-20 de ani, lipsește aprecierea concretă și sistemică a impactului în ecologia Rezervației Biosferei Delta Dunării. Practic, autorii Planului s-au ferit să indice concluzii cu privire la populații, relativ la consecințele înmulțirii peste măsură a acestor specii.
Până la introducerea unui management adaptativ, sistemic, populațiile de cormorani și pelicani vor continua să crească, iar conflictul dintre conservare și pescuit ca activitate economică, socială și tradițională a oamenilor deltei va rămâne și se va acutiza. Paradigmele de abordare implementate punctual, de multe ori în ciuda legii și a unei logici elementare, și care deplasează decizia excesiv către biodiversitate sau latura economică nu rezolvă nimic, din contră. La acestea se adaugă noile condiții climatice, nivelurile negative ale cotelor apelor Dunării din ultimii ani și incapacitatea autorităților de a executa lucrări hidro-ameliorative care să asigure fluxul de apă în Delta Dunării, condiție existențială pentru acest areal, căci nu există Deltă fără apă.
foto: You Tube-Hoinar prin Deltă/Facebook-Comuna Crișan