Pescuit negociat „ca la piață” într-o rezervație naturală
În timp ce în majoritatea rezervațiilor naturale ale lumii pescuitul este reglementat strict, prin reguli clare și stabile, în Delta Dunării acesta pare să fie negociat periodic, de zeci de ani, prin întâlniri și „consultări” cu pescarii. Cel puțin aceasta este percepția tot mai vocală a comunității, exprimată dur după recentele postări ale Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD).
Anunțurile privind întâlniri cu pescarii de scrumbie și instituirea prohibiției la știucă au declanșat zeci de reacții critice, multe dintre ele acuzând faptul că regulile nu mai sunt ferme, ci ajustabile „ca la piață”.
„Prohibiția e pentru cei cinstiți”
Tema dominantă în comentarii este ideea că prohibițiile îi afectează aproape exclusiv pe pescarii corecți, nu pe braconieri.
„Prohibiția este pentru… undițari!!!”, scrie un utilizator.
„Doar pescarii care au plătit permisul”, completează altul.
„Pentru braconieri nu există prohibiție”, afirmă un alt comentator.
Această percepție este dublată de frustrarea legată de lipsa măsurilor de control reale:
„Zic ei că nerespectarea legii se pedepsește conform legii, dar pe ei cine îi sancționează când greșesc?”, întreabă un pescar.
Braconajul electric, problema ignorată?
Cele mai multe mesaje fac referire la braconajul cu curent electric, considerat una dintre problemele principale care distrug resursa piscicolă.
„Lăsați prostiile și ocupați-vă de braconaj. Umblă cu curentul pe Dunăre toată ziua”, scrie un utilizator.
„Când luați măsuri împotriva celor care dau cu curent pe Dunăre?!?”, întreabă altul, iar altcineva semnalează folosirea aparatelor de curentat peștele chiar pe canalul Litcov.
Un comentariu amplu descrie o experiență concretă din teren, pe brațul Sfântu Gheorghe, în ianuarie 2026:
„După o săptămână de pescuit nu am putut prinde nici un amărât de pește. Toate locurile bune erau braconate cu curent electric… în fiecare zi umblau bărcile braconierilor.”
Autorul susține că a sunat atât la 112, cât și la ARBDD, fără rezultate concrete:
„Au venit cu scuza că sunt la Tulcea și nu pot ajunge. De la ARBDD mi s-a spus că nu au ce să le facă.”
Acuzații grave și neîncredere totală
În același comentariu apar și acuzații extrem de serioase, formulate de utilizatorii Facebook:
„Sunt mână în mână cu electricienii”,
„Cazuri de rudenie, cumnați, legături în instituție.”
Deși aceste afirmații nu sunt susținute de dovezi și trebuie privite ca percepții publice, ele indică nivelul alarmant de neîncredere în instituțiile de control.
Un alt utilizator remarcă:
„Parcă vă mai crede cineva? Prohibiția e pentru cei cinstiți… restul e poveste spusă la cârciumă.”
Pescuit „negociat”, nu reglementat
Mai mulți comentatori ironizează faptul că pescuitul pare să fie discutat și ajustat continuu, în funcție de presiuni.
„La bursa de pește să faceți întâlnirile”, scrie un utilizator.
„Frumos, trecem și aparatele de corentat pe permisele de pescuit?”, adaugă altul.
Multă birocrație, puține rezultate
Ironia nu lipsește nici când vine vorba de birocrație:
„Autorizația sanitar-veterinară a ambarcațiunii? Adică să nu fie vopsită cu cianură?”, comentează sarcastic un utilizator.
Alții reclamă lipsa unor măsuri concrete:
„Ședințe și simpozioane au tot fost, dar rezultate concrete nu prea. Nu repopulări, nu decolmătări, nimic.”
Un comentator subliniază necesitatea unui sistem real de supraveghere:
„Fără un sistem integrat de monitorizare, braconajul nu doar că va exista, va înflori.”
Cormoranii – protejați, pescarii sancționați?
Tema păsărilor ihtiofage apare obsesiv:
„Au interdicție și cormoranii?”,
„Cormoranii și pelicanii au permis de pescuit?”,
„Faceți ceva cu cormoranii, altfel vom pescui cu permisele în fața televizoarelor!”
Pentru mulți pescari, lipsa unui management al acestor specii accentuează dezechilibrul ecologic.
O ruptură periculoasă
Dincolo de limbajul dur, mesajul este coerent: fără combaterea reală a braconajului, fără reguli ferme și fără aplicarea egală a legii, prohibițiile devin simple formalități.
Într-o rezervație naturală unică în Europa, percepția că pescuitul se negociază, iar legea este flexibilă pentru unii și rigidă pentru alții, riscă să submineze însăși ideea de protecție a Deltei Dunării. În context, prohibițiile nu mai sunt percepute ca măsuri de conservare, ci ca rezultatul unui târg administrativ, în care interesul imediat riscă să primeze în fața protecției pe termen lung a ecosistemului, cu atât mai mult cu cât se permite în continuare folosirea setcii în perioadele de prohibiție a știucii, șalăului și bibanului.
Valul de reacții ridică o întrebare esențială: cum poate fi protejată resursa piscicolă fără combaterea reală a braconajului și fără recâștigarea încrederii celor care respectă legea?
Răspunsul nu se află, deocamdată, în comentariile de pe Facebook.
Întrebarea care rămâne este simplă și incomodă:
câte prohibiții de acest fel mai sunt necesare până când lupta cu braconajul va deveni o prioritate reală, nu doar o acțiune perpetuă de confiscat plase din apă?
foto: ARBDD, Facebook