Delta Dunării, cel mai tânăr și mai dinamic teritoriu al Europei ar trebui să fie un sanctuar al biodiversității, un spațiu unde natura respiră liber, iar echilibrul ecologic se păstrează prin armonia fragilă dintre oameni și mediu. În realitate însă, printre altele, acest paradis natural se confruntă de ani de zile cu o amenințare constantă și adesea invizibilă pentru autorități: braconajul piscicol. Pescuitul ilegal practicat ziua și noaptea, 365 de zile pe an, timp de zeci de ani după revoluție, a devenit o rană deschisă în inima Deltei. Fenomenul nu doar că pune în pericol specii și ecosisteme unice, ci afectează și comunitățile locale, care depind de resursele naturale pentru a trăi. În spatele cifrelor, amenzilor și anchetelor sporadice se află o realitate complexă, alimentată de lăcomie, corupție, interese economice și lipsa unui control eficient. Acest material își propune să radiografieze fenomenul braconajului în toate formele sale și impactul pe care îl are asupra uneia dintre cele mai valoroase zone naturale ale țării.
Formele de braconaj care afectează Delta
1. Pescuitul electric – cel mai distructiv dintre toate formele de pescuit
Pescuitul electric, deși complet interzis, sub sancțiuni penale mergând până la pedeapsa cu închisoarea, continuă să fie practicat în special noaptea, deși s-au înregistrat cazuri când braconierii curentau peștele ziua în amiaza mare, fără vreo spaimă. Această metodă distruge ecosistemele acvatice, omoară și sterilizează peștii indiferent de specie sau mărime și lasă în urmă pagube greu de reparat pentru fauna deltaică.
În ultimii 10 ani au fost întocmite sub 5 dosare penale, dar nici unul dintre inculpați nu a executat vreo sentință cu privarea de libertate. Următorul pește braconat este destinat achiziției de noi ambarcațiuni, plății amenzilor sau a avocaților. Și roata se învârte.
Conform sesizărilor primite la redacție, „electricienii” au devenit din ce în ce mai curajoși uneori acționând și ziua. În ultima vreme, bărci neînmatriculate, de cele mai multe ori cu motoare mari, care pescuiau electric, au fost observate în zonele Bălteni-Mahmudia-Murighiol și mai jos, pe Brațul Sfântu Gheorghe, acolo unde controalele sunt practic inexistente iar braconierii de orice fel se manifestă în voie. Mai mult, au fost văzuți și în apropiere de orașul Tulcea, la Mila 36 și chiar mai amonte. „Echipajele electrice” sunt arhicunoscute prin localitățile Chilia Veche, Partizani, Maliuc, Nufăru, Mahmudia, Murighiol, Sulina și Sfântu Gheorghe, dar nimeni nu îndrăznește să facă reclamații pentru că de multe ori există suspiciunea de amiciție cu autoritățile și reclamanții riscă să devină victime ale răzbunării acestor infractori. Corupția pare că a pus un covor greu și rânced peste tot iar neputința prefăcută a celor care pot limita acest flagel este cu atât mai odioasă.
2. Pescuit cu unelte interzise
Folosirea plaselor tip setcă, în special cele monofilament, interzise expres de lege rămâne a doua metodă preferată a braconierilor și practicată pe o scară mult mai largă. Sunt greu detectabile, ieftine și extrem de eficiente — motiv pentru care reprezintă un pericol major pentru peștii din zonele de reproducere și nu numai. Primăvara, în plină prohibiție zeci de tone de pește sunt capturate cu aceste metode.
După sezonul depunerii icrelor, braconierii se îndreaptă către lacurile protejate sau zonele cu regim de protecție prin renaturare. Recent s-au descoperit plase monofilament și alte setci în lacul Răducu, zonă strict protejată. O serie de sesizări indică braconaj zilnic, pe timpul nopții, în alte lacuri și zone cu protecție legală: Erenciuc, Belciug, buclele Dunării sau cursul Dunării situat între lacul Răducu și MM 8. Precum în cazul de mai sus, autoritățile sesizate tac mâlc: e prea mare corupția sau nu avem logistica necesară să-i prindem. Bine că unii mai recunosc, chiar oficial.
3. Pescuit comercial fără licență
O parte din braconierii care folosesc această metodă sunt pescari rămași fără licență – deși numărul acestora este constant, cel puțin în ultimii 10 ani, dar majoritatea rămân pescarii autorizați care pescuiesc în perioade de prohibiție sau în zone interzise, protejate de lege.
4. Traficul cu sturioni
5. Capturarea și comerțul ilegal cu pește
Vânzarea fără documente de proveniență rămâne larg răspândită, în special în zonele turistice sau în piețele necontrolate. Legislația făcută cu intenție lasă portițe la comercializarea peștelui sub măsură cu justificarea de multe ori ridicolă a provenienței din confiscări.
6. Braconajul de raci și alte specii
În ultimii ani, controalele au scos la iveală capturi ilegale de raci, alte zeci sau sute de kilometri de cuști fiind confiscate în fiecare an. Numai săptămâna trecută a fost confiscată de mașină care transporta 580 kg de raci fără documente legale. O altă specie periclitată și de care autoritățile nu spun nimic în comunicatele despre rezultatele controalelor este lipitoarea de apă. Prețul unui kilogram de lipitori din clasa Hirudinea, cu referire la Hirudo Verbana – specie dominantă în deltă, este cuprins la prima mână între 1.000 și 1.200 lei, dar poate ajunge la cifre fantastice având în vedere destinația medicinală a acestora.
6. Braconajul pescuitului recreativ
Deși apreciat la 4-5% din impactul total al pescuitului, modelul recreativ ar trebui să se desfășoare la fel de responsabil, cu respectarea perioadelor de prohibiție și a speciilor protejate și a limitelor capturilor admise însă unii pescari încalcă regulile cu bună știință. De cele mai multe ori pescarii recreativi, imobili pe un mal, sunt folosiți ca exemplu de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, în contradicție cu incapacitatea acestei instituții de a prinde adevărații braconieri, cei care folosesc cu curentul electric și plasele monofilament.
Date care arată dimensiunea reală a fenomenului
Activitățile de control și monitorizare desfășurate de cele 6 structuri de control și autorități în Delta Dunării (Poliția Română, Poliția de Frontieră, Poliția Transporturi, Poliția Deltei, Garda de Mediu și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării) arată că braconajul rămâne o problemă majoră și persistentă. În fiecare an, cazurile de braconaj comunicate public pe diferite canale media, ca rezultate de top, arată o mică parte din dimensiunea fenomenului. La nivel de apreciere științifică, anual se braconează 2.200 de tone de pește, o cantitate egală cu cea capturată ce cei 1.200 de pescari industriali autorizați.
Raportările organizațiilor de mediu și ale instituțiilor naționale arată că astfel de practici ilegale nu sunt izolate, ci se manifestă pe scară largă, afectând ecosistemele, populațiile de pești și alte specii, precum și comunitățile locale.
Această situație evidențiază un adevăr alarmant: braconajul nu doar că persistă, ci continuă să reprezinte o amenințare constantă pentru Delta Dunării și biodiversitatea sa unică. Drept urmare, nici o măsură de protecție cu trimitere la zonele respective nu și-a îndeplinit menirea. Efect, înspre zero cum arată politica interzicerii setcii pe Complexul Razim-Sinoe. După 15 ani de interdicții populația de pește este în declin constant, cel puțin prin prisma raportărilor oficiale.
Impactul ecologic și social
Braconajul nu este doar o infracțiune, ci o amenințare directă la adresa biodiversității:
- Speciile vulnerabile, precum sturionii, sunt în pericol real de dispariție, conform unor studii internaționale.
- Echilibrul ecosistemelor acvatice este afectat atunci când peștele este extras masiv, mai ales în perioadele de reproducere.
- Comunitățile locale și pescarii care practică pescuitul legal sunt dezavantajați deoarece resursa piscicolă se împuținează văzând cu ochii.
- Turismul, una dintre principalele surse de venit ale Deltei, are de suferit. Un habitat afectat înseamnă mai puțină faună, mai puține atracții naturale și un interes tot mai scăzut pentru turismul responsabil, într-o proporție însemnată bazat pe pescuitul recreativ.
Ce fac autoritățile — și ce ar trebui să facă
Deși controalele au o oarecare frecvență, dar mai mult de formă pentru că nu se axează pe braconieri, ci pe extragerea unor plase de pescuit – o muncă de-a n prostulea, fără vreun rezultat concret deoarece cauza nu se elimină având în vedere dimensiunea fenomenului; braconajul nu poate fi redus drastic doar prin intervenții punctuale. Specialiștii și unii pescari din zonă susțin că este nevoie de un plan amplu, integrat, de o viziune:
1. Prezență continuă pe teren
Patrulele mixte, inclusiv pe timp de noapte, ar trebui să acopere zonele unde se practică braconajul intens. Utilizarea dronelor și a tehnologiei de supraveghere sunt elemente cruciale fără de care nu se pot abține rezultate concrete.
2. Echipamente moderne de intervenție
Bărci rapide, camere de monitorizare, sisteme GPS și softuri de analiză sunt elemente indispensabile într-o zonă vastă și greu accesibilă. Montarea de camere de luat vederi pe brațele Dunării Sulina și Sfântu Gheorghe, precum și în zonele de intrare și refacere biologică e obligatorie. Exemplul brațului Chilia unde sunt montate camere și unde se înregistrează diminuarea braconajului este suficient.
3. Legislația
Legislația în domeniu pare o butaforie, un amestec imbecil de texte fără noimă. De-a lungul anilor tot felul de interese au depus straturi peste straturi de modificări care au fărâmițat posibilitatea aplicării unei gândiri sistemice asupra acestei activități, și nu numai în Delta Dunării, ci pe întreg teritoriul național. Recenta lege a pescuitului nu este departe: un conglomerat de inepții și contradicții de termeni, totul în numele intereselor unor șmecheri. Statul Român nu câștigă nimic: nici din pescuitul la Marea Neagră și nici din pescuitul dulcicol – peștele este gratis, nu costă nimic.
Managementul piscicol practicat de ARBDD e mai mult o spoială bună de aruncat în public sau în ochii presei. Totul pare gândit în defavoarea viitorului biosistemelor și al resursei piscicole: numărul maxim de pescari autorizați, numărul maxim și tipologia uneltelor de pescuit, modul de aplicare al prohibițiilor selective la diferite specii de pești, cotele anuale de pește, modul de autorizare și control, trasabilitatea peștelui, etc. Pe lângă scenariul de bază, Ordinul anual de prohibiție are scăpările și țintele lui. Întâlnirile din cadrul Consiliului Științific, ale Consiliului de Administrare al Rezervației sau cu comunitățile locale au dezbătut orice în afară de braconaj. Cuvântul este tabu.
Banii pentru decolmatări și creșterea capacității de control și intervenție s-au evaporat.
Nici măcar studiile unor institute nu prezintă o doză suficientă de credibilitate: greșeli de logică, copy-paste sau texte arbitrare îi îndepărtează pe autori de buna credință sau de realitatea din teren.
4. Educație ecologică
Localnicii, turiștii și chiar pescarii recreativi trebuie informați constant despre impactul braconajului și despre regulile de pescuit din Rezervație. ARBDD în calitate de administrator al acestui areal și al peștelui are minus zero acțiuni la această categorie.
5. Implicarea comunităților locale
Comunitățile de pescari pot fi parte din soluție. Raportarea anonimă, programele de stimulare și alternativele economice — precum turismul ecologic — sunt esențiale pentru reducerea presiunii asupra resursei piscicole.
6. Programe științifice de repopulare
Repopularea cu puiet în zonele cheie poate ajuta la refacerea resursei piscicole, dar numai dacă este însoțită de controale eficiente.
Turismul responsabil — un aliat împotriva braconajului
Chiar și vizitatorii Deltei pot avea un rol crucial. Turiștii ar putea:
- să nu cumpere pește fără acte de proveniență,
- să raporteze eventualele cazuri de braconaj observate, dar cui, dacă numărul antibraconaj al ARBDD – 0731505496; a funcționat cât bateria telefonului?!
- să respecte traseele turistice și zonele de protecție.
Concluzie: un război lung, dar esențial
Braconajul din Delta Dunării nu este doar o problemă a autorităților — este o amenințare care lovește în patrimoniul natural al României. Urmărirea braconierilor electrici și a rețelelor ilegale este de fațadă, rar se mai curentează câte unul, iar datele arată că fenomenul braconajului este la el acasă.
Viitorul Deltei Dunării depinde de capacitatea de a fi apărată.
Ovidiu Ghionu